„Când e autentic, se vede. Când e românesc, #eMishto.”
Dacă ai deschis presa astăzi -03.10.2026-, probabil ai văzut deja noile titluri alarmiste: „Val de scumpiri la pompă! Cât ne va costa plinul și cum sunt loviți șoferii.” Senzația instantanee e de frustrare pură: „Iarăși se scumpește totul și n-avem ce face.”Dar hai să punem datele la rece și să privim situația prin Perspectiva Anti-Anxietate….
Pe la începutul verii, adică prin luna iunie ’26, simțind că ochii nu mă mai ajută foarte bine la cititul de pe telefon, am ajuns la un consult oftalmologic unde am aflat că am nevoie de ochelari. Când am plecat de la respectivul consult, clinica aflându-se undeva destul de aproape de Hanul Manuc din București,…
Read More “Jurnalul lui Habarnamescu: 22.09.2026 – „Vederea și ‘atenția’ la detalii”” »
Dacă în urmă cu 18 ani și 17 zile (adică pe 02.09.2008) scriam ceva ce avea să miște profund foarte multă lume care mă cunoștea la acel moment, astăzi realizez ca ceea ce am scris în această dimineață în Jurnalul meu, adică a lui Habarnamescu din realitatea noastră ☺, are aproape la fel ca ceea…
Read More “Jurnalul lui Habarnamescu: 19 Septembrie 2026 – Concluzii de sfârșit de început” »
Într-o seară banală de August, însoțit de o blondă mishto – Timișoreana, Habarnamescu, inspirat poate de cerul înstelat de deasupra parcului „său”, găsind în pozele de cu câteva zile în urmă revelațiile sale notate pe un caiet și fotografiate, a decis să își expună public sufletul și proiectul de suflet #eMishto, începând să publice în…
Read More “Jurnalul lui Habarnamescu și nașterea sa #eMishto – 19.08.2026” »
În primul rând, voi începe acest articol cu o paranteză în care doresc să le transmit doamnelor și domnișoarelor LA MULȚI ANI de MĂRȚIȘOR !!! Astăzi este o zi a noilor începuturi. 1 Martie nu înseamnă doar debutul unei luni noi, ci și începutul primăverii și al reînvierii naturii după iarnă. Totuși, să nu omitem…
Pe harta lumii există o țară cu o formă unică: un pește.Nu e întâmplător. Peștele a fost dintotdeauna simbol al vieții, al credinței și al hranei sufletului. În primele veacuri creștine, era semnul prin care oamenii se recunoșteau unii pe alții, un semn de apartenență și speranță. România poartă acest simbol în trupul său geografic…